Iubirea prin ochii copiilor
Încep cu o poveste, furată din autobuzul 104, de către un bun prieten. Discuţia se poartă între mama şi fiica, o pustoica de 10 ani, haioasă. “Mami, mi-a zis Dragoş că mă place pe locul 3. Pe 2 e Mara, pe 1, Paula. Şi Maria Isa e pe 4. N-aş suportă să fiu sub Maria Isa.” Dat fiind că n-am fost de faţă, iar prietenul meu mi-a relatat doar declaraţia copilei, nu ştiu care a fost reacţia mamei, opinia dânsei despre gândurile fetiţei, dar ar fi fost interesant totuşi să aflăm cum a gestionat situaţia.
Copilul, mai ales înaintea vârstei de manifestare a gândirii abstracte (ce începe să se dezvolte de pe la 11 – 12 ani, dacă nu mai devreme pentru unii) gândeşte prerational (dacă considerăm opinia lui Jung exprimată în ‘Dezvoltarea personalităţii’).
Pentru adult pare a fi mai uşor să diferenţieze funcţiile cognitive (gândirea de senzaţie şi emoţie că de exemplu), deşi practică terapeutică contrazice adeseori. Să nu uităm că, cei mici cred până pe la 4 sau 5 ani, tot ce ne înconjoară (de la jucării, la copaci sau obiecte din casă) are suflet şi simte durere sau bucurie. Aceasta îi face însă mai abili decît adulții în a-şi separa trăirile, iată cu ce argumente susţin ideea:
- Fetiţa pare să nu sufere de invidie sau gelozie, considerate de ‚cele şapte păcate capitale ale copilăriei’ în Vrăjitoarea trebuie să moară, de Sheldon Cashdan, căci nu e deranjată de locul 3, poate că Mara şi Paula îi sunt prietene ori găseşte asemănări ce o includ în triunghiul feminin la care adera Dragoş cel expresiv. Îşi înţelege trăirea foarte bine susținînd-o cu seninătate.
b. În schimb, pare să nu o placă pe Maria Isa, căci n-ar accepta, o susţine foarte clar – ceea ce arată că se cunoaşte bine în această privinţa, să fie sub ea. Aici intervine raţionalul, are un motiv bun, gândit îndelung în eternitatea copilăriei, să nu accepte.
c. Manifestă o uşoară vanitate (un alt păcat capital al copilăriei), sănătoasă dacă se ia în doze mici sau dacă e dejucată de repoziţionare, căci începe prin a spune că Dragoş o place ‚pe locul 3’, de unde şi mândria că e pe podium. Reiese cumva şi faptul că e împăcată cu acest loc.
d. Abilitatea de a accepta opinia lui Dragoş, exprimată în cuvinte de către acesta, nu din priviri şăgalnice (e chiar haios să-i urmăreşti pe pici cum îşi aruncă ocheade), nu din părerea altora despre Dragoş şi ea, nicidecum din propria închipuire, confirmă cel mai mult capacitatea copiilor de a diferenţia funcţiile psiho-emoționale. Fetiţa şi-a dorit să audă, ca o validare, a acceptat informaţia la nivel cognitiv şi propriile senzaţii şi emoţii vis a vis de temă.
e. Libertatea cu care povesteşte, faptul că e încântată şi mai ales felul mamei amuzant de a primi informaţia arată că domnişoară e încurajată să aibă opinii, să le exprime, să simtă, ceea ce arată un mediu sănătos de dezvoltare. Copilul trebuie să experimenteze, chiar şi dezamăgirea. - Locul 3 e considerat că fiind ‚acceptabil’ în detrimentul antipaticei posesoare a titlului 4, nicidecum pentru că e în compania celorlalte 2 participante dezirabile. Căci ‚lupta’ se va da, cu siguranţă, într-o etapă viitoare a dezvoltării relaţiilor sociale.
Cum interpretăm că 3 fetiţe se ‚bat’ pentru un băiat dezinvolt şi sigur pe el sau cum un băiat simpatic face ‚curte’ într-un mod ingenios celor 3 domnişoare mobilizându-le să se așeze pe niște trepte, va las pe Dvs să duceţi mai departe analiză.
NB fac precizarea că, dezvoltarea noastră armonioasă e garantată de confruntarea cu păcatele mai sus menționate, nicidecum de evitarea ori inhibarea lor. Termenul păcat aparține autoarei Sheldon Cashdan.
