Primul contact cu lumea
E cunoscut, printre clinicieni, că, un bebeluș, care nu e atins, dezmierdat, mîngîiat, moare. Prin atingere oferim și primim cunoaștere, adică dragoste și acceptare. Voi ce simțiți cînd atingeți pe cineva drag?
”Îmi e teamă de ceea ce aș putea deveni fără atingere, contact fizic. Deja timpul uzurii acestui obicei a început. Atît de mult din timpul vieții mele, precum și a altor femei, se petrece prin atingere. Ne atingem bebelușii, îi ținem la piept sau pe burtă, ne îngrijim de corpul mamelor noastre în vîrstă, pieptănăm și împletim părul fetelor noastre. Masăm, dezmierdăm, alinăm, gîdilăm. Facem toate acestea unul altuia.”
”I am afraid of what I will become without touch. Already the frayed edges are beginning to show. So much of my life and the lives of so many women is found through touch. We touch our babies, we hold them to our breasts and bellies, we wash our ageing mothers’ bodies and comb and braid our daughters’ hair. We massage and we pet and we soothe and we tickle. We do this with each other.”
Atingerea ne salvează de la singurătate. Dar cum și în ce fel ne mai putem îmbrățișa în perioada aceasta?
Mai multe detalii: https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2020/apr/21/skin-hunger-touch-saved-me-from-unbearable-loneliness-what-will-we-become-without-it?fbclid=IwAR166rsywMlbo_wp08on7Hes3gb2gYyE7n4mmx1vrYfdad0jzVjWQIB4rUI
@photocredit: https://www.technologynetworks.com/cell-science/news/why-is-it-so-challenging-for-humans-to-have-a-baby-363557
Add Comment