Tații și relația sănătoasă cu copiii lor
Tații și relația sănătoasă cu copiii lor

În ultimii ani, tema tatălui e ambivalentă: absent din viața copilului, la separarea de parteneră sau prezența acestuia, din ce în ce mai evidentă, în plimbările cu landoul sau la locul de joacă alături de copil sau copiii săi.

La fiecare etapă de creștere tatăl are un rol esențial în formarea copilului, indiferent de gen: fetiță sau băiat. Creșterea și dezvoltarea ființei umane presupune, pas cu pas, desprinderea și separarea de figurile parentale, astfel că dacă prima etapă este în grija mamei (dar nu exclusiv!), în primele luni de viață, prin dependența firească corp la corp, după aceea tatăl este la fel de util precum e mama. Vorbim de toate etapele: vîrsta copilului de grădiniță (preșcolarul), vîrsta prea-adolescenței (școlarul) și mai apoi adolescența (aderarea la grupul de prieteni) și adultul tînăr (liceeanul, studentul, partenerul unei relații de cuplu).

Ieșirea copilului în comunitate, creșă/ grădiniță aduce cu sine și construirea relațiilor sociale, prietenii și certuri, iar tranziția către lumea exterioară familiei presupune să învețe gestionarea și reconcilierea conflictelor. Un studiu din 2013, Olanda, indică că comportamentul stimulativ al tatălui scade inhibiția copilului și permite să-și depășească limitele prin înfrînarea anxietății la nou și la grupul de co-vîrstnici.

Vocabular emoțional al taților se deprinde și se dezvoltă prin interacțiunea constantă și deasă cu copilul. E important de subliniat că tatăl face o distincție între dragostea pentru copil și cea pentru partenera lor. În 2018, un alt studiu din Marea Britanie (Oxford), cu eșantion din două culturi diferite: scoțieni și români, vine cu o descoperire importantă: reflexivitatea emoțională întreține relația apropiată dintre copil și tată. ”Tații descriu dragostea ca pe un proces care permite acesteia să crească în timp, iar în loc să se deplaseze în ambivalență ori suspendare, aceștia descriu mai degrabă un sens durabil al dragostei pentru copilul lor, pe măsură ce îi descoperă personalitatea și petrec timp împreună.”*

Rolul de părinte se învață, pas cu pas, așa cum se învață orice altceva. E firesc să greșim, să luăm decizii nepotrivite, să fim obosiți și fără chef, să nu știm. Toate acestea merită a fi acceptate, căci ne permit să le găsim soluție și să corectăm.

Mai multe despre aceeași temă de același autor: https://moderndads.ro/tatii-si-relatia-sanatoasa-cu-copiii-lor/

Photocredit: vitolda-klein-vknNquR-VcQ-unsplash.jpg

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

I accept the Terms and Conditions and the Privacy Policy