Copilăria abuzată
Nicio formă de viață de pe această planetă nu este mai agresivă cu semenii săi, precum s-au dovedit oamenii, secole de-a rîndul, să ajungă.
Acest text e dedicat abuzului, emoțional, fizic, sexual. Abuzului adulților asupra copiilor, mai precis. Abuzul indică o formă concretă de agresivitate, pusă în act, cu impact la nivel emoțional, asupra dezvoltării psiho-sexuale și a procesului fizic de creștere.
În ultimele luni au apărut în presă cîteva articole prin care cazurile de abuz și viol asupra copiilor au fost judecate cel puțin controversat de către instituții și cu argumente de genul: dacă nu au spus părinților, și-au dat acordul, erau îmbrăcate sumar (în propria casă sau lîngă părintele de sex opus), au încurajat violul, etc.
Se pare că, nu doar în cutuma socială, dar și în cea juridică, abordarea nu este una adaptată la copil, adică la stadiile sale de dezvoltare psihică și emoțională și este tratat ca și cum funcționează cu aceleași resurse și experiență de viață similare unui adult.
Să o luăm pe rînd, într-un mediu agresiv copilul nu are alt punct de reper. Crede și e firesc să fie așa, că acesta este cea mai bună viață pe care o poate trăi. Într-un mediu fără respect între părinți, între membrii unei comunități, în care toți își poartă sîmbetele, copilul nu poate să aibă alternativa unei alte vieți, căci nu a întîlnit-o niciodată. Într-un mediu nesigur, cu multe necunoscute, copilul se adaptează cu unicul scop de a supraviețui.
Deși sunt specifice abuzului sexual, fazele se regăsesc și în acțiunea de constrîngere și manipulare a minorului, mai ales cînd aparținătorii, părinți sau nu, îi pedepsesc ca model de educare, îi bat ca formă de corecție, îi înfometează sau privează emoțional cu lipsa de afecțiune, susținere, îmbrățișare, acceptare.
Ce se întîmplă între un abuzator (adult sau adolescent) și o victimă ține de o subtilă și evidentă abilitate de a influența contextul pentru a-și atinge scopul. Analizat la rece procesul abuzator presupune:
- Co-implicarea. Abuzatorul promite și vorbește copilului despre o relaţie ,,specială”. Cînd acesta din urmă e privat emoțional și lipsit de orice atingere afectivă, vă puteți închipui cum se vede în noua formulă. Va primi atenție, va primi timp petrecut împreună, față de singurătatea cu care se confruntă. Nu are cum intui și nici discerne asupra a ceea ce urmează să se întîmple.
- Interacţiunea sexuală. Comportamentele sexuale progresează de la forme aparent inofensive (atingeri, mângâieri), până la forme intruzive, copilul devenind înspăimântat sau confuz imediat ce resimte că ceea ce se întîmplă nu e firesc. Deja pricepe că nu e vorba de a fi apreciat și ajutat.
- Faza secretului. Abuzatorul ameninţă/constrânge victima să nu spună ce s-a întâmplat, căci e secretul lor important. O altă formă de păstrare a secretului este să încerce să izoleze victima de ceilalți membrii ai familiei sau de persoane importante pentru copil, căci trebuie să evite ca povestea să răsufle. Intensitatea atașamentului față de abuzator este ignorată, dar aceasta este foarte puternică, blocînd uneori copilul în frică și vinovăție foarte puternice.
- Faza de descoperire. De obicei, se descoperă întîmplător abuzul, fie copilul menționează cu sau fără intenție sau poate în urma un consult medical sau psihologic, ca urmare a unor simptopme medicale, ce atestă situația.
- Faza de supresie. Adesea copilul poate fi confuz și poate să-și schimbe spusele, cînd cel care l-a abuzat e prezent cu amenințări, chiar și neverbalizate, sub formă de priviri, gesturi, etc. Din cauza prejudecăților, chiar familia face presiuni asupra copilului, nu de alta dar face familia de rușine. Copilul este astfel împins să devină două persoane diferite, fiindu-i impus că nu are alternativă.
- Etapa post-traumatică. Copilul nu are cum să facă față experienței altfel decît prin mecanisme psihice care aruncă în ‘uitare’ evenimentele și somatizează constant prin boli, comportamente agresive, devenind la rîndul lui abuzator, sau neadecvate creșterii, precum însingurare, tristețe continuă, absență, auto-distructivitate prin repunerea în scenă a traumei, dezvoltînd una din formele variate de disfuncționalități psihice, fie ele nevrotice sau psihotice. Da, un abuz netratat la timp aduce în viața acelui copil un viitor adult suferind și înfricoșat, dacă reușește să nu colapseze între timp.
Printre simptomele psihice care însoțesc adesea trauma rezultată din abuzul sexual putem menționa depresia, diferite forme ale anxietății, dependențele de substanțe sau comportamente auto-distructive, tulburări de alimentație.
Simptomele fără cauze medicale identificate sunt din gama tulburărilor gastro-intestinale, dureri de cap, migrene, infecții, somnambulism.
Mediul abuzator nu e determinat de sărăcie. E foarte important să discernăm asta. Există adulți abuzatori la fel de mulți și in mediul intelectual, la oraș, în familiile înstărite. Abuzatorul, fără a găsi acestuia o scuză, este la rîndul său victima unui abuz. Copiii se dezvoltă și cresc într-un mediu prietenos și liniștit, în care nevoile sale de bază sunt acoperite fără condiționare, iar cele educaționale susținute constant. Acolo unde copilul nu primește dragoste și educație se strecoară umilința, frica, bătaia, abuzul.
Copiii aceștia, deloc puțini la număr în țara noastră nu sunt înțeleși, acceptați, susținuți și ajutați. Date statistice din țara noastră pentru anul 2018 cu referire la violența în familie și asupra copiilor sunt dezarmante. Conțin doar cazurile raportate, iar cum în comunitățile noastre provinciale multe sunt de la sine acceptate, iar altele trecute cu vederea din motive de rușine, frică, obișnuiță, indiferență.
67 victime minore au fost raportate în anul 2018, ca rezultat al faptei de agresiune sexuală, 58 de fete și 9 băieți. Au fost consemnate 81 de fapte de act sexual cu un minor, 51 la domiciliu, 30 în spațiul public. Din cei 77 de adulți autori al faptelor de act sexual cu un minor, toți sunt bărbați, iar victima le este partener/ă, fiu/fiică, etc.
Săptămînal la poliție se înregistrează în medie 6 cazuri în care un bărbat este autorul unei fapte de viol/agresiune sexuală/ act sexual cu un minor. În 2018 au fost raportate 103 victime minore ale violului, 14 băieți și 89 fete. 92% din agresorii adulți sunt bărbați, 8% sunt femei. Tot în 2018, 1.161 de minori au fost victime declarate ale faptei de lovire sau alte violențe.
Datele de mai sus sunt colectate și analizate de: https://violentaimpotrivafemeilor.ro/category/studii-cercetari/. Vă invit să cercetați singuri.
