Gaslighting în relațiile de muncă

Gaslighting în relațiile de muncă

În traducere liberă, termenul înseamnă intoxicare cu gaz lampant, în traducere simbolică înseamnă obstrucționare discretă cu gaz a luminii ochilor cu care vezi viața.

Se folosește de cîțiva ani acest termen, mai ales în literatura de specialitate în psihologie, cu referire preponderent la relațiile de cuplu. Toate relațiile au un format stabilit și construit din relația de bază cu mama și tata încă de la confirmarea sarcinii. Toate relațiile: de prietenie, de muncă, de vecinătate, de cuplu sau de familie sunt supuse distrosionărilor date de evenimente și situații din propria viață la care am aderat într-un model cumulat ce ține de transmiterea transgenerațională a interacțiunilor umane și de temperament.

Cum se manifestă gaslinghting-ul în viața de la locul de muncă? Vă propun o scurtă analiză și auto-evaluare considerînd următoarele puncte de reper, cel mai important fiind primul reper al stării dvs psiho-emoționale, fără de care celelalte care îi urmează pot fi simple situații conjuncturale datorate unor contexte punctuale și trăsături de relaționare neincapacitante psihic. Încercați, oricît ar fi de greu, să analizați ce faceți dvs altora, înainte de a analiza ce vi se face dvs:

• Interacțiunile se simt apăsătoare, greoaie, înfricoșătoare, ceea ce vă duce la ceață mentală, abținere din a verbaliza sau a face și blocaje de gîndire, uneori uitați efectiv aspectele care vă sunt favorabile și rămîneți sub impresia că sunteți defect sau greșit; Aveți o stare de oboseală continuă, sunteți într-o vigilentă constantă și deși evitați contactul cu mediul sau persoana care vă copleșește, vă lăsați totuși amăgit/ă către lumina acestui ”bec”.
• Vi se subliniază doar greșelile, lăsînd impresia că tot ceea ce faceți este greșit. Acuzele sunt instrumentul de bază și judecata excesiv de critică; Auziți constant că aveți numai probleme sau creați doar probleme; Vă pierdeți încrederea în gînduri, decizii și acțiuni;
• Evenimentele trecute sau rezultatele bune sunt diminuate sau anulate prin uitare, ca și cum acestea nu s-au întîmplat deloc;
• Realitatea celuilalt pare să fie singura importantă, realitatea dvs ignorată;
• Vi se omit parțial date/ informații sau adevărul este rescris în așa fel încît se creează confuzie, îndoială cu scopul de a vă pune în dificultate de a înțelege. În plus, orice spuneți pare să se piardă în eter, simțiți că celălalt se face că nu vă aude.
• Trăirile sau emoțiile, grijile, gîndurile vă sunt invalidate, chiar dacă uneori puteți exagera în prinvința lor, acest lucru nu indică o sensibilitate, ci o confuzie de rol în care sunteți împinși forțat;
• Vi se oferă gesturi de bunătate în public, uneori atît de discret încît vă întrebați dacă s-a întîmplat cu adevărat, gesturi care contrazic ziua anterioară sau chiar 5 minute din discuțiile private anterioare. Scopul este de a vă abate atenția, a impresiona pe cei din jur și a apăsa deodată multe butoane din dvs.
• Cînd nu vă poate manipula în direcția de care are nevoie, aceste persoane încearcă și reușesc adesea să-i manipuleze pe cei din jur împotriva dvs.

Persoanele care apelează prin mecanisme automate la tehnici de manipulare, control și gaslighting sunt persoane care trăiesc, în mod paradoxal, o nesiguranță generalizată în relațiile cu ceilalți văzuți permanent ca de neîncredere, frica că vor suferi și deci aleg să-i facă pe ceilalți să sufere și invidia pe ușurința cu care alți oameni se manifestă, se simt împliniți și trăiesc viața, oricît de provocatoare sau dificilă ar fi, motiv pentru care atacă și încearcă să distrugă acest bine al altuia.

Fiecare dintre noi are perioade de ”orbire” și facem erori de judecată, acționăm sau gîndim egocentrist, inechitabil sau ignorant, ofensăm sau absentăm. Diferența e dată de punctul de corecție: atunci cînd un om realizează ce a făcut are ocazia să repare, să-și recunoască sieși și celuilat situația și să caute o soluție pentru a recupera relația și a evita pe viitor, printr-un mai bun contact cu propria persoană, genul acesta de scăpări inevitabile. În absența punctului de corecție, traseul relației este viciat. Nicio viață nu e perfectă, nicio relație nu curge de la sine în termeni perfecți. De aceea, tinderea spre perfecțiune ne obosește și îndepărtează de la contactul real cu noi înșine și cu viața, care ea însăși nu e perfectă, ratînd astfel să fim mai buni și îngăduitori cu noi înșine și cu ceilalți în fiecare zi.

Să fie cu folos!

@photocredit: googleimages