Obsesia de a fi o mama perfectă
Obsesia de a fi o mama perfectă

Curaţenia în casă

Odată cu apariţia unui copil în viaţa de cuplu, parametrii administrativi ai casei se schimbă. Mama, cel mai adesea, devine preocupată în mod excesiv de curaţenie, ordine şi disciplină. Dacă în prima perioadă aceste activitaţi sunt făcute cu zâmbetul pe buze, pasiune şi relaxare, timpul acestei abordari trece şi dintr-o dată întreaga preocupare pentru curaţenie se transformă într-o obsesie din care nu lipsesc: dezinfectatul podelei de cel puţin 2 ori pe zi, hainuţele spălate la cele mai înalte grade ale maşinii de spălat, reguli stricte care încep mai mereu cu ‚asta nu e voie’ sau celebrul NU,  timpul concentrat într-o capsulă ale carei 24 de gradaţii nu mai sunt suficiente, etc.

Iată cum fericirea de a fi părinte capătă o nouă valoare, aceea de a fi perfect şi de a face totul cât mai bine. Obsesiile aduc dupa sine şi interpretări specifice grijii pentru perfecţiune: nimeni nu mă apreciează, sunt epuizată, nu mă ajuţi deloc, nu mă asculţi, mă simt singura responsabilă, măi copile nu te mai întinde pe jos. Toate devin sursă constantă de nemulţumire, creşte sentimentul că nu eşti apreciată, stresul capată pungi concrete sub ochi, energia iţi este risipită în gânduri şi acţiuni mecanice, timpul dedicat ţie sau copilului se scurge atăt de repede că nici n-apuci să dormi.

Între amintirea unei podele lustruite cu trudă (imagine interiorizată prin vizualizare) şi cea în care copilul tău găteşte alături de tine împrăştiind, râzând în hohote, faina pe jos, oare ce-i mai valoros pentru sufletul amândurora?!

Pe lângă necesitatea de a ne construi un raport asertiv faţă de noi şi ceilalţi, raport care se construieşte în timp şi cu exersare continuă, iată câteva sugestii utile în gestionarea  nevoii de curăţenie:

  1. implica-l pe copil în procesul de curătenie/ ordine sub forma unui joc sau rol din poveşti. Va fi distractiv pentru el şi relaxant pentru tine să vezi cum participă şi te ajută.
  2. dă-i voie să se tăvălească pe jos (e indicat să te rostogoleşti alături de el, te detensionează), dă-i voie să incerce mersul cu tălpile goale prin casă.
  3. invată-l să aleagă şi să-şi definească confortul spaţiului de joacă, oferă-i 2 variante, cu opţiunile limitative pe care le consideri necesare – vrei să te joci pe jos sau în pat/ ţi-ar plăcea jocul cu maşinuţe sau cu puzzle? în felul acesta învaţă să aleagă şi să fie ordonat.
  4. manifestă-ţi dezacordul cu umor – mărul acesta e mai gustos când zboară şi aterizează pe jos, nu-i aşa?
  5. dăruieşte-i grijă sub formă de mângâiere şi atenţie la evenimentele cu care se confruntă, evită forma de muştruluială.
  6. dacă într-o zi eşti prea obosită să strângi, să cureţi, să speli, lasă lucrurile aşa cum sunt şi mergi în parc cu puiul tău, la joacă sau la culcare citind o poveste. Amândoi vă veţi bucura mai mult de timpul petrecut împreună. Iar mîine, la aceeași oră, le găsești tot acolo.

În timp invaţăm de la propriul copil că nu tot ce credem că e bine pentru el, se dovedeşte a fi bine pentru fiecare dintre noi, luaţi separat.