Repere de dezvoltare
Repere de dezvoltare

Care sunt reperele de dezvoltare(greutate, inaltime) si achizitiile minime( motricitate, deprinderi, intelect) pentru un copil prescolar, la 3 ani ( grupa mica), 4 ani ( grupa mijlocie) ?

Progresul copiilor este rezultatul interactiunii lor cu mediul si cu parintii sau cu persoanele care ii cresc si pe care le investesc cu afectiune si autoritate. De pe la 2 ani, cand copilul devine relativ independent locomotor, apare o nevoie de miscare foarte ridicata, cunoscuta de altfel parintilor, prin expresia „n-are stare” sau „e ca o zvarluga”. Aceasta nevoie de miscare se recomanda a fi preluata de parinti ca o dorinta a copilului de a-si stapani si controla muschii, corpul, miscarile pe care le descopera si de care se uimeste. Pentru a-l incuraja pe copil in mod constructiv e de preferat sa lipseasca din vocabularul parintilor cuvantul NU sau interdictiile de tot felul (nu ai voie, nu e bine, nu asa, etc), fiind mai potrivita o abordare limitativa explicata prin consecinte (ex. daca faci…se va intampla…), lauda si disponibilitatea de a-l intelege si sustine in actiunile sale.

Pentru copiii de 3 ani, deopotriva fetite si baieti, greutatea fireasca este in jur de 15kg, iar inaltimea in jurul a 90-95cm. Din al 4lea an de viata copiii iau in greutate intre 1,5kg si 2,5kg pe an, ceea ce face ca pana la 5 ani sa cantareasca in jur de 18kg si sa masoare intre 100 si 110 cm.

Achizitiile comportamentale si psihice sunt foarte diferite de la an la an in primii 7 ani de viata. Pentru varsta de 3 ani motricitatea se defineste prin urcatul si coboratul scarilor, la urcare alterneaza picioarele,  abia pe la 4 ani o va face si la coborare, prin dans usor dezechilibrat, constructii de lego simple, tinerea unui creion cu care poate trasa linii si cercuri imperfecte, imbracat si dezbracat, incaltat prin diferentierea pantofului stang de cel drept. La nivel psihic perioada de 3-4 ani devine perioada intrebarilor lui ‚de ce’, ‚ce este’ sau ‚mai spune-mi’. Printre cele mai importante functii psihice care se dezvolta prin joc – e foarte important ca parintii sa inteleaga asta, considerati: imaginatia, unde copilul nu face diferenta intre realitate, aparenta si adevar incepand prin a spune primele ‚minciunele’ care in fapt reprezinta ceea ce copilul isi imagineaza si doreste ca poate fi realitatea, vointa prin afirmarea propriei personalitati, confundata de parinti cu incapatanarea, desi copilul se incearca pe sine, se expune propriilor nevoi si doreste sa ia controlul propriilor actiuni si puteri, atentia si gandirea printr-o nevoie exagerata ca ritualul zilnic sa nu fie intrerupt si nici schimbat, totul trebuie sa fie facut exact la fel, confirmandu-si astfel corectitudinea informatiilor primite si interiorizate. Limbajul este o alta functie psihica care se dezvolta rapid, copilul fiind in stare in jurul varstei de 3 ani sa elaboreze propozitii scurte de 2 sau 3 cuvinte, inclusiv cuvinte inventate, iar in jurul varstei de 4 ani sa aiba un vocabular bogat din mediul in care traieste comunicand usor si intelegand nuantele gramaticale, chiar daca nu le poate folosi corect. Un beneficiu al dezvoltarii limbajului este dat de dialogul constant dintre parinti si copil, chiar daca nu poate reproduce sau comunica egal, dar si de existenta unui frate/sora de la care invata si cu care exerseaza. Odata cu 4 ani dezvolta si un comportament social, afland diferenta dintre eu si tu, eu si ceilalti. Tot in legatura cu functiile psihice, perceptia capata o importanta deosebita, caci il ajuta pe copil sa compare, sa sorteze, sa demonteze, perioada asociata gresit cu distrugerea, cand in fapt copilul descopera si isi dezvolta logica.

E foarte important ca cel mic sa fie tratat cu rabdare si intelegere, caci isi doreste sa devina ‚mare’ si are nevoie de confirmare, de companie si mai ales de sustinere, spre a nu dezvolta sentimentul de abandon si frustrari emotionale.

Materialul are la baza informatii culese din practica personala, selectiv din Teoria dezvoltarii cognitive – Piaget, Teoria stadiala a dezvoltarii – Erikson si E. Capraru, H Capraru (2003), „Mama si copilul”, Ed. Medicala Bucuresti

Care sunt reperele de dezvoltare(greutate, inaltime) si achizitiile minime (motricitate, deprinderi, intelect) pentru un copil de si 5 ani ( grupa mare), 6 ani ( grupa grupa pregatitoare pentru scoala) si 7 ani ( clasa I)?

Greutatea si inaltimea copiilor de 5 si 6 ani se modifica anual cu aproximativ 2kg si 5-10 cm, ajungand la 18-20 kg si 105-115 cm. Aceste repere sunt insa determinate si de mediu si de bagajul genetic. Motricitatea copilului de 5-6 ani este mai fina, abordand dificultate ridicata pe care si-o asuma singur, precum cataratul, sarituri de pe obiecte mai inalte, mersul pe tricicleta/ bicicleta sau chiar paseaza mingea cu mana sau piciorul, toarna apa intr-un pahar, deseneaza forme umane sau geometrice corect, se spala pe dinti sau pe maini din proprie initiativa.

Odata cu varsta de 5 ani creste interesul de a se juca cu alti copii sau in grupuri, de preferinta de acelasi sex, accepta si intelege o lauda, se bucura vizibil la incurajarile parintilor. Functiile psihice ce se dezvolta asiduu sunt gandirea logica, rationamentul manifestate prin intrebari pe care le adreseaza la un timp dupa ce a aflat o informatie, ceea ce arata ca se gandeste inainte de a cere clarificari, imagineaza povesti si cuvinte pornind adesea de la un fapt real. Motivatia este iarasi o functie intelectuala ce se deprinde in aceasta perioada, determinata de fapt de capacitatea parintelui de a-l incuraja, sustine si lauda pentru reusitele actiunilor sale fie ele imitarea unor animale sau a altor sunete sau redarea unei povesti auzite ori unei intamplari din viata reala.

Copilul imita adultul, atat in jocul sau cat si in comportamentul social. Identificarea cu parintii e foarte importanta, caci e baza increderii in sine de mai tarziu. Totodata, incepe sa imite si alte personaje de film sau desene animate, cu care se identifica tot spre a-si testa potentialul si inclinatiile. In plus adauga comunicarii propria impresie despre sine prin intrebari de genul „cine e mai puternic?”, „cine stie?”etc. La sfarsitul celui de-al 6lea an de viata copilul manifesta o gandire logica si planificata, ex. „acum fac asta, maine vom merge acolo”, isi asuma responsabilitati si sarcini, solicitandu-le chiar prin implicarea in activitati casnice alaturi de parinti, dezvolta o capacitate critica de a pune la indoiala anumite informatii (mos craciun, zana maseluta) ceea ce denota o nevoie de indrumare cu scop de sprijin si siguranta, nu de a fi in continuare ‚pacalit’ de parinti ori educatori.

Cel de-al 7lea an de viata e marcat de intrarea la scoala, ceea ce presupune o maturizare sociala usor fortata, mai ales ca cere o independenta pe care uneori copilul nu e inca pregatit sa o sustina, in special emotional. Intre 6 si 12 ani copilul va creste cu aproximativ 6 cm pe an si va lua in greutate aproximativ 3,5 kg intr-un interval de 12 luni. Cresterea se face inegal, cand in inaltime cand in greutate. Apar modificari fiziologice vizibile, motricitatea se defineste clar, insa incepe sa se teama de modificarile corporale, sa-si puna intrebari despre moarte sau sa ceara sa cunoasca diferentele sexuale.

Socio-emotional manifesta o nevoie de apartenenta la grup sau similaritate cu colegul/ prietenul, isi interiorizeaza gandurile, dorintele, emotiile si devine interesat de lucruri noi in egala masura in care se arata a toate cunoscator. Vocabularul sau are peste 2500 de cuvinte si creste zilnic prin invatarea scrisului si a cititului. Varsta de 7 ani este baza dezvoltarii gandirii operationale concrete, folosind imagini si cuvinte ca simboluri. In plus, tot ca dezvoltare psihica, copilul incepe sa inteleaga si sa respecte regulile, mai ales ale jocului si apoi, trece la etapa formularii propriilor reguli. Tot ca o dovada a procesului de maturizare psihica, copilul incepe sa constate diferenta intre lucrurile cu viata (flori, animale, oameni) si cele fara viata (jucarii, obiecte, etc.), diferenta dintre visul din timpul noptii si realitate, ceea ce pana la aceasta varsta era considerat unul si acelasi lucru.

Materialul are la baza informatii culese din practica personala, selectiv din Teoria dezvoltarii cognitive – Piaget, Teoria stadiala a dezvoltarii – Erikson si E. Capraru, H Capraru (2003), „Mama si copilul”, Ed. Medicala Bucuresti

 

De multe ori, crizele emotionale ale copilului (tantrumuri) au loc in magazine… Nu intotdeuna poti scoate imediat copilul din magazin daca esti la cumparaturi ( mai ales la casa) si nici nu poti sa le previ mereu. Ce e de facut?

O criza emotionala are la baza o frustrare pe care copilul si-a activat-o la un stimul. Criza din magazin poate fi un comportament invatat, copilul repetand la nesfarsit prima criza ca pe o incantatie stiind ca va primi ce cere manipulativ sau ca va avea parte de atentia de care crede ca e privat, sau poate fi rezultatul unei situatii punctuale de respingere, gestionaredefectuoasa a unei cereri sau lipsa de intelegere din partea parintilor fata de un eveniment/ solicitare de-a copilului din timpul petrecut in magazin.

O prima recomandare ar fi sa pregatiti copilul inainte de a ajunge si intra in magazin, incercand sa negociati cu el comportamentul linistit in schimbul unei rasplate: o ciocolata, o bomboana, o jucarie, o carte etc. (ceva putin costisitor dar suficient de incitant pentru copil). Apoi, in timpul cumparaturilor, desi uneori poate fi dificil din cauza timpului, incercati sa-l implicati in alegerea produselor, in stocarea lor in cosul de cumparaturi, facandu-l activ si responsabil si crescandu-i astfel increderea in fortele proprii. Atunci cand sunteti la casa, rugati-l sa va ajute (chiar daca va pare a va incurca) sau sa va astepte in liniste, laudandu-l si incurajandu-l pentru rabdare. Eventual folositi o noua recompensa pentru aceasta reusita.

Ganditi-va ca agitatia, graba si tensiunea Dvs interioara este resimtita si preluata de copil ca un simptom. Copilul somatizeaza adesea starea fizica proasta a parintelui in compania caruia se gaseste, dezvoltand dureri similare sau stari de voma. Cu cat va crizati mai mult Dvs sau cu cat va simtiti mai prost fata de eventuala audienta la criza copilului, cu atat acesta va simti ca e respins, neinteles si neimportant.

Retineti ca, nu copilul are o problema de gestionare a propriilor emotii, ci Dvs ca adult in privinta gestionarii timpului, prioritatilor Dvs de viata si a nevoilor pe care copilul le are si le incredinteaza firesc in grija Dvs.

Materialul are la baza informatii culese din practica personala, selectiv din Teoria dezvoltarii cognitive – Piaget, Teoria stadiala a dezvoltarii – Erikson si E. Capraru, H Capraru (2003), „Mama si copilul”, Ed. Medicala Bucuresti