Despre Eșec
Se încheie o nouă etapă și mulți ne pregătim cu liste mai scurte sau mai lungi pentru următoarea. Un exercițiu util înainte de a porni într-o altă călătorie cu obiective noi, am învățat că e util să revizuim obiectivele, visele,planurile și dorințele din etapele anterioare. Uneori, nu reușim să bifăm tot ce ne-am propus și nici să selectăm dacă din ce am planificat totul merită dus pînă la capăt.
Anul 2024 ar putea fi timpul în care o parte din trecut poate fi revizuită și analizată. De aceea, uneori e bine să o luăm de la capăt într-un alt timp și spațiu, pornind de la ce ne-am gîndit cîndva că merită să fie scos din coșul de ”nerealizate/ ratări” și repuse pe lentila microscopului.
Pentru o bună preluare a ideii de eșec vă recomand Nyad – un film despre o înotătoare, care a încercat de 5 ori o cursă de 110 de mile (care din cauza curenților s-a transforma în corespondentul a 177 km), pe care a reușit-o după 4 eșecuri. Prima cursă a încercat-o la 28 de ani, în plină formă a carierei sportive. Ultimele 4 curse le-a realizat între 60 și 64 de ani. Alături de o echipă, familie, prieteni, în 2013 a reușit.
Un articol excelent despre eșec, care are la bază o carte a unui filosof român, Costică Brădățan prezintă viața ca o boală ce se cere vindecată. De aceea, pînă cînd să fie trăită în flux și armonie, înțelegere și sens, doare atît de mult.
Cîteva idei care să vă îmbie să-l citiți, link-ul este marcat în textul de mai sus:
”Eșecul e instrumentul necesar pentru a „ne trezi” din adormirea vieților noastre. ”
”Eșecul e o fereastră revelatoare pentru a percepe valorile și regulile unei societăți.”
4 tipuri/ cercuri ale eșecului: ”fizic, politic, social și biologic”
” Într-adevăr, considerăm că viața noastră merită trăită în măsura în care putem țese o poveste în care toate evenimentele din biografia noastră – sau măcar cea mai mare parte – pot fi intreconectate plauzibil, respectând o anumită ordine interioară.”
Sensul colectiv: ”Ei bine, dacă o viață individuală – a mea sau a dumneavoastră – nu capătă sens pentru că persoana care o trăiește n-o poate plasa într-o poveste coerentă, e o tragedie – o „viață irosită”, cum se spune –, dar prejudiciul e limitat la o singură persoană. Când o comunitate întreagă nu poate face acest lucru pentru că nu mai poate crea o narațiune în care majoritatea membrilor săi să se recunoască ușor, atunci tragedia e incomensurabil mai mare, pentru că e mult mai mult decât suma totală a vieților irosite ale membrilor săi luați separat.”
Sărbători liniștite.
(photocredit: dreamtime/ google)
Add Comment