Subtilitatea abuzului

Umorul e o formă de sublimare a suferințelor trăite în copilărie. Copil fiind nu te poți proteja de constrîngerile normelor interne cu care fac față părinții rigorilor sociale definite de ei și chiar suferințelor trăite de aceștia.

e un extras din viața unui copil devenit adult pus într-un sketch umoristic.

Sunt mai multe mesaje aduse ca temă de discuție:

excluderea tatălui din rolul de educator – părinte, rolul fiind preluat în exclusivitate de mamă, cu intenție sau nu, dar cu siguranță însoțit de reproșul către tată că nu se implică. Condiționarea educației prin înrușinare. Cele două,  rușinea și înrușinarea, sunt instrumente de reglare socială și reglare a relației cu îngrijitorul în familie. Pedeapsa ca formă de corecție. Îngrădirea gîndirii critice și dezvoltării imaginației, creației, curiozității.

Destul de elocvent. De rîs și de plîns?

Photo credit: google images