Abuzul – De ce lovim copiii?
Respectul se învață, deși există în noi și doar așteaptă să fie accesat, deschis, solicitat. Respectul se naște din dragoste, admirație și oglindirea ta în celălalt. Dorința aceea puternică de a-l urma, de a-i fi alături, de a-i semăna, de-a-l depăși, de-a-l iubi.
Supunerea, obediența, răzvrătirea, respingerea, atacul apar însă din frică. O frică puternică de pierdere.
Trauma este un fenomen psihic ca rezultat al unui șoc afectiv (emoțional) foarte puternic. Cu rezultate în plan organic. Abuzul, de orice natură, provoacă un șoc emoțional, ca urmare a unei violențe fizice, psihice sau emoționale, în consecință este o traumă.
Cînd supunem o altă ființă la violență verbală, fizică sau emoțională apar cîteva efecte, pe care, recomand, să le considerăm serios:
- Destabilizarea funcțiilor emoționale (inclusiv neuronale)
- Dezvoltarea unor gînduri (auto) distructive, tulburări de comportament și de somn
- Tulburări de alimentație
- Tentative de automutilare și suicid
- Afecțiuni medicale de toate tipurile (somatizare)
Abuzul se manifestă prin: neglijare – nu neapărat absență; umilire – intimidare, jigniri, atacuri verbale; hărțuire – sexuală sau bullying; bătaie – violență fizică de orice grad, viol.
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a raportat, pentru anul 2018, 15.000 de cazuri de violență asupra copilului, din care 1.173 abuz fizic – 1.005 dintre acestea au avut loc în familie! În vara anului 2019 o mamă și-a bătut copilul de 9 ani, pînă cînd acesta a murit. O făcea de față cu ceilalți copii și o făcea adesea. N-a intervenit niciun adult din imediata vecinătate!
Copiii, în mod foarte repede, supuși abuzului de orice natură, ajung să aibă un comportament absent, greoi, să devină foarte vulnerabili prin iritabilitate, agresivitate, minciună, fuga sau furtul de acasă, consumul de substanțe, apartenența la grupuri cu risc de infracționalitate. Cresc, astfel, abandonul școlar, stările depresive și tentativele de suicid, scad considerabil interesul în viață, în propria valoare și imaginea de sine.
Există încă din 2002 Telefonul copilului, o asociația ce oferă, 7 din 7 zile, asistență și sprijin psihologic și juridic copiilor și adulților care sună pentru ajutor. Minorii sunt încurajați să sune pentru orice act de violență asupra lor sau a altor copii din jurul lor. Aplicația de mobil poate fi descărcată foarte ușor. Anual, peste 100.000 de copii și adolescenți apelează 116111, căci au nevoie de ajutor dacă viața le pusă în pericol, pentru că vor să povestească despre fricile lor sau îngrijorările pe care le au. În 17 ani de funcționare, peste 2 mil. de copii au apelat numărul cu probleme reale!
Copilul abuzat ajunge la rîndul său un copil abuzator și adult agresiv sau pasiv-agresiv, cu tendințe către violență verbală inițial, apoi fizică dacă contextul de viață îi creează oportunități sau un adult în stare catatonică din punct de vedere emoțional și social.
“De ce lovim copiii?” este o campanie derulată de World Vision România (sursa datelor de mai jos), iar raportul acestui studiu realizat cu părinți români prezintă următoarele date:
- 1 din 2 părinți (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului
- Doar 1 din 10 (9%) părinți români nu și-ar lovi niciodată copilul
- 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului
- 8% ar lovi copiii, dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle
- 8% invocă motivații religioase
- 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv
- 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel
- 3% se simt foarte vinovați după ce lovesc
Doar 3% dintre cei intervievați se simt vinovați după ce lovesc copilul. 6% lovesc copii în mod gratuit, adică fără motiv, din obișnuița palmei care pleacă de lîngă corp, în zbor spre copil. 5% lovesc copilul pentru că toată lumea face la fel.
Să nu înțelegem greșit, mulți din acești oameni își iubesc copii. Vor și adesea fac tot ce știu ei mai bine pentru a le oferi copilului cît mai multe. E felul în care și ei au fost învățați să manifeste iubirea. Ceea ce părinții nu știu este că interacțiunea abuzivă și violentă cu copilul poate declanșa boli cronice sau psihice care la vîrsta adultă împiedică individul să trăiască o viață normală. Iată mai jos cîteva:
- Leziuni la nivelul creierului
- Boli cardiovasculare
- Afecțiuni pulmonare, hepatice, astm
- Obezitate, diabet, cancer
- Anorexie, depresie, tulburări de somn
- Hipertensiunea arterială, hipercolesterolemie, etc.
Băieții sunt bătuți de părinți de 2 sau 3 ori mai mult ca fetele, iar suferința lor este cu atît mai mare cu cît nu li se permite să fie emoționali, căci un băiat trebuie musai să fie tare, să nu plîngă, să nu fie pămpălău. Le este încurajată pasiv-agresivitate. Fetele trăiesc cu permanenta grijă că nu sunt suficient de bune. Încrederea în sine este din start afectată.
Alte efecte ale abuzului din copilărie
Suicidul
Încă din adolescență, copiii încep să se mutileze atunci cînd durerea psihică e prea mare. Ajunși la vîrsta adultă, diferite evenimente de viață (personale, sociale sau profesionale) reactivează amintiri și experiențe din copilărie. Reacția adultului la aceste situații este cea pe care o știe cel mai bine, adică a copilului încă neechipat pentru durere. Predispoziția către tentative de suicid crește. Un articol, citat mai jos, anunță că, în lumea întreagă, la fiecare 40 de secunde, un om se sinucide. În România, rata de sinucidere este de 6,3% la 100.000 de locuitori, pentru vîrste cuprinse între 15 și 19 ani.
Hărțuirea la școală
Că e cibernetică, prin folosirea unor imagini realizate fără acordul victimei sau în plan real, copii caută victime printre ei și se folosesc de propriile lor dureri și nepuntințe, adîncite de relația defectuoasă cu părinții, pentru răni și umili pe cei din jurul lor. În România, unul din patru copii este umilit la școală, de profesori și de colegi. 3 din 10 sunt excluși din crecul de prieteni, iar 4 din 10 au fost răniți prin comportamentul violent al colegilor. Datele acestea sunt culese de Asociația Salvați Copiii.
Abuzul sexual
Am mai scris pe această temă aici. Se pare că, la nivelul factorilor de decizii, fie agenții, direcții, comiții, ministere, guvern sau parlament, România e listată în Uniunea Europeană cu cel mai mic scor la măsurile luate împotriva abuzurilor sexuale la copii. Ultimele date oficiale date presei sunt din 2017, cînd, Autoritatea Națională pentru protecția Copilului declară că a înregistrat 15.000 de cazuri de abuz, peste 8.000 fiind în mediul rural. Dintre acestea, 760 de cazuri sunt de abuz sexual. Jumătate din cei 15 mii de copii sunt abuzați în și de către familie! Iar 20% dintre minori au sub 3 ani!
“Your children are not your children.
They are the sons and daughters of Life’s longing for itself…
You may give them your love but not your thoughts,
For they have their own thoughts.
You may house their bodies but not their souls,
For their souls dwell in the house of tomorrow…”
Kahlil Gibran
NU știu dacă vă este clar, vouă adulților care citiți aceste rînduri, care este viața interioară a micuților de lîngă noi! Cred că nu putem cuprinde cu mintea noastră tumultul lor emotional, tremurul delicat și continuu în fața situațiilor neprevăzute, gîngureala fără noimă atunci cînd sunt copleșiți și neajutorați! E rolul nostru să-i ducem prin lume în cît mai multă grijă și dragoste de sine!
Photo credit: Celest Roberge – The Weight of Grief
Surse despre studii și forme de abuz, precum și povești ale copiilor:
https://worldvision.ro/media/presa/studii-si-rapoarte/raport%20REVEAL_De%20ce%20lovim%20copiii.pdf
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/educatie
https://ec.europa.eu/romania/20190725_infringement_combaterea_abuzului_sexual_ro
